Ceea ce îi uimise pe londonezi, în după-amiaza aceea de aprilie, făcându-i să se înghesuie spre parapetul Tamisei şi să filmeze cu nesaţ, era un om care păşea pe apă, în adidaşii lui greoi, fără să se scufunde. Aş fi vrut să fie adevărat, adică să se fi născut în lumea noastră păcătoasă un suflet […]