Dacă UE și guvernele naționale nu stimulează înțelegere și toleranță între popoarele europene, jurnaliștii și scriitorii au o sarcină încă mai mare de a oferi inspirație – în acest cadru am scris un text în limba română pe care l-am publicat în limba română într-un ziar olandez, ca experiment - urmează un text tip pamflet:

Eram la vârsta la care bătrânețea nu avea niciun contur, ca în zorii lăptoși ai zilei, când încă nu se disting formele din jur. Nu era nici măcar un cuvânt în vocabularul meu. Cum nu era nici “tată”... Stăteam cuminte pe genunchii ciolănoși ai bunicului și repetam după el: “Tatăl nostru care ești în Ceruri...” Bunicul nu știa să citească. Făcuse doar clasele primare, iar pe a patra o tot repetase până primise ordin să plece în armata. În școală se împrietenise doar cu majusculele, iar ani mai târziu, când abandonam ziare sau cărți pe masa de sub părul din curte, dibuia doar prima literă din titlul unei știri; în rest, privea literele cu uimire. Însă, așa cum orbii reușesc să se descurce în beznă ascuțindu-și auzul, el își antrenase memoria. Știa sute de povestiri, anecdote, pasaje din Biblie, rugăciuni. Nu le culesese din cărți, ci se hrănise din ceea ce auzise în jur, așa cum erau și pildele pe care i le dădea “doctorul de suflete” la care trăgea în fiecare toamnă târzie, când de crengile pomilor nu se mai ținea nicio frunză îngălbenită. Foto: MoiraM / Alamy / Alamy / Profimedia

Prin interzicerea exportului, o măsură efectiv populistă (la prima vedere ) și de imagine în isteria creată de pandemia Covid, fermierii români și agricultura României au fost lăsați captivi în piața internă. Teza de la care s-a plecat în această “decizie” a fost că nu mai avem grâu în țară. O argumentație extrem de penibilă și dubioasă. Imagine generică/ Foto: Daniel Mihailescu / AFP / Profimedia

„Are sens să abordăm alegerile din 2024 ca niște alegători angajatori. Adică să ne informăm cât mai bine și să ne alegem candidații cei mai potriviți să ne cheltuie banii și să ne facă legile. Pentru că alegerile sunt un joc care se desfășoară oricum, chiar dacă unii oamenii aleg să îl abandoneze”, a spus Mihaela Miroiu la Podcast for Democracy. (Foto: Profimedia Images)

Ne mințim dacă spunem că ne iubim copiii, dar suntem complici la festivalul de fentare a plății contribuțiilor, taxelor și impozitelor, bani care trebuie să ajungă în primul rând la copii. Poate o să vă mire corelația, dar până și criza demografică este cauzată de neplata contribuțiilor, taxelor și impozitelor, nu sunt bani pentru proiecte financiare de stimulare a creșterii natalității. Foto: Tennessee Witney/ Alamy/ Profimedia

Se pleca noaptea, se puneau prosoape în geam, ne opream să mâncăm sandvișuri sau pentru să mai deschidem capota. Fierbea motorul și spre mare? Nu era imposibil. Dar cum încă mi se pare așa ceva ca fiind „bine"? Gabriela Insuratelu / Alamy / Profimedia

Albert Einstein spunea că nicio mare descoperire ori vreun progres nu are durată lungă în această lume, atâta vreme cât va exista un singur copil trist. Gândindu-mă la vorbele astea, mi-am amintit ceea ce zicea jurnalista Liana Alexandru acum șase ani: „Ziua asta, 1 iunie, ar trebui să fie mai puțin despre festivismul baloanelor, mersul cu copiii la terase și basme care nu devin realitate în nicio lume. 1 iunie ar trebui să fie mai mult un prilej de reflecție pentru părinți despre cum arată azi țara (și societatea) în care i-am născut. Ce fel de nație (și societate) le lăsăm copiilor noștri?”. Ei bine, Ziua Copilului din 2024 ne prinde iar într-o realitate dificilă, în care mulți copii suferă. Foto: World Vision Romania/Facebook

Prima mea carte a fost o carte de poezii din care mi-a rămas doar amintirea a patru versuri: „Când erai tu foarte mică, gălbenuș pulsând sub coajă, când întreaga ta făptură era jumătate vrajă…” Ani de-a rândul m-am întrebat ce urmează după aceste cuvinte magice, care, de la vârsta de doi ani și până astăzi, mi-au rămas agățate în memorie. Foto: Profimedia

De la începutul campaniei au fost salvate peste 60.000 de vieți, cu ajutorul a peste 18.000 de donatori din întreaga țară.

În Franța pe 31 mai are loc La Fête des Voisins, ocazie cu care în fiecare an sunt organizate o mulțime de evenimente și petreceri de bloc în toată țara. Dacă nu ați auzit încă de Ziua Vecinului, e momentul - anul acesta știm să o sărbătorim și noi pe 1 iunie la Blocul Liric din București.